|
Cocaina
Cocaina este o substanţă stupefiantă care creează o dependenţă
puternică, acţionând direct asupra creierului. Cocaina pură a fost extrasă
din frunzele plantei coca la mijlocul secolului 19; la începutul secolului
20 era deja folosită ca ingredient în majoritatea produselor farmaceutice
destinate tratării diverselor boli. În prezent, deţinerea, utilizarea sau
comercializarea cocainei sunt ilegale, cu o singură excepţie: medicii o pot
folosi ca anestezic în timpul unor intervenţii chirurgicale la ochi sau la
gât.
Pe stradă.
Pe stradă, cocaina se vinde în general sub formă de pudră albă, fină sau
granulată. Dealerii însă o amestecă cel mai adesea cu diferite alte
substanţe inerte (ex.: pudră de talc, zahăr pudră, faină etc.) sau chiar
active (amfetamine, substanţe anestezice etc.). Din această cauză, într-o
doză de cocaină doar 50 - 60% sunt de cocaină pură, iar efectele şi
toxicitatea dozei sunt foarte diferite de cele ale cocainei pure.
Consum.
"Priza" este cea mai des folosită metodă de administrare a cocainei. Trasă
pe nas ("prizată"), cocaina este absorbită rapid prin mucoasa nazală
provocând cele mai intense şi îndelungate efecte (cu durata de 15 - 30
minute).
Prin mestecarea frunzelor de coca, absorbţia substanţei active se face mai
lent, iar efectele nu sunt prea intense dar sunt persistente. Cocaina poate
fi de asemenea injectată, această metodă fiind mai rar folosită şi mai
periculoasă. Substanţa injectată trece direct în sânge, este total absorbită
şi efectele apar într-un timp foarte scurt (10 - 20 minute). Cocaina poate
fi şi fumată - tipurile de cocaină care de obicei se fumează fiind denumite
freebase şi crack. Ajunsă în plămâni, cocaina se absoarbe foarte repede în
sânge, are efecte imediate dar pentru o perioadă scurtă (5 - 10minute).
Rush/Down/Crash.
Prizarea cocainei are un efect foarte rapid. Substanţa ajunge la creier în
doar câteva secunde şi provoacă o plăcere scurtă dar intensă (rush, în
engleză). Euforia (high în engl.) care urmează după rush dispare în
aproximativ 30 de minute, lăsând consumatorul într-o stare de anxietate,
depresie şi irascibilitate, aşa numita stare down (engl.) care pe mulţi îi
încurajează să mai ia o doză. Din acest motiv prizarea cocainei poate duce
foarte uşor la dependenţă. Pentru cei care utilizează cocaina în mod
frecvent, starea de rău fizic şi psihic (down) de după administrare devine
din ce in ce mai insuportabilă şi generează depresie, stare de epuizare,
iritabilitate şi mai ales o dorinţă incontrolabilă de a lua încă o doză de
cocaină. Starea ulterioară satisfacerii acestei dorinţe se numeşte crash (engl.)
Efecte imediate.
Cocaina este un anestezic local. Luată în doze mici, cocaina provoacă o
stare de euforie, stimulează senzaţiile de percepţie (mai ales auz şi simţ
tactil), dă sentimente de putere fizică şi de îmbunătăţire a abilităţilor
mentale, înlătură senzaţiile de somn şi foame. În acelaşi timp însă, ea
provoacă tahicardie, creşterea temperaturii corpului şi a presiunii
arteriale, vasoconstrictie. Efectele psihologice sunt şi ele foarte variate,
depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate
de consumul de cocaină. O persoană poate simţi doar o simplă stare de
agitaţie, în timp ce alta poate dobândi un sentiment de putere absolută.
Efecte pe termen lung.
Cu fiecare nouă doză, consumatorul caută - dar nu reuşeşte - să retrăiască
senzaţiile pe care i le-a oferit doza anterioară. Astfel, consumul pe termen
lung naşte dependenţă şi provoacă iritabilitate şi schimbări bruşte de
dispoziţie, paranoia sau halucinaţii auditive. Consumul în doze din ce în ce
mai mari creşte toleranţa consumatorului faţă de starea de high (euforie)
dar creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectul anestezic al cocainei. În
astfel de momente, pot surveni decese accidentale, funcţia anestezică a
cocainei putând provoca consumatorului un stop respirator şi de aici un stop
cardiac.
|
BluePink 
